Noaptea, Delta cap de fluviu





Noaptea, Delta cap de fluviu

Noaptea, Delta cap de fluviu, găzduieşte un motan,
Într-o scorbură-ntr-un cariu şi un rest vechi de platan.
Miaună sleit de foame, ghemuit în cariu, şest,
Folosind a sale arme, poate va primi un rest.

Adâncit în întuneric, plânge-ntr-una din senin,
Dar uitând că e coleric, miorlăie cu glas divin.
Miau cere cu glasul dulce, un lac plin de nuferi,
Să viseze sânziene, noaptea lungă-ntre luceferi.

Puturos cum e din fire, m-a privit cu ochii goi,
Ochii trişti duşi în privirea de motan sau de strigoi!
Eu nici azi nu știu pe unde, umblă-n lume puturosul,
Dar văd cum în bătătură, Grivei face pe fricosul.





0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!