DE CE TU TOAMNĂ

DE CE TU TOAMNĂ


De ce tu toamnă în mine îmbătrâneşti !
Eu n-am făcut decât să te admir
Şi am spus şi altora cât de frumoasă eşti;
Eşti un delir.

Am admirat la tine bogăţia,
Tu eşti bogată fără de sfârşit !
Eu peste ani mi-am dat jos pălăria,
Tu straie aurii mi-ai săvârşit.

Şi ca să vezi...acum, îmi pare,
Îmi pare c-ai adus un fir de nea,
Te duci pe-o aripă de vânt în zare
Lăsându-mă s-adorm în iarna grea.