Schizofrenic


Vreau să mă întrebi dacă am să mai vin.
Să nu-ți pese de destin, sau cine sunt și de ce….
Acoperă-mi urmele cu fantezie în mijloc de Iunie,
Când se-apropie teroarea, când visez la file de hârtie.
Și parcă vreau, să apar doar lunea și câteodată nu mai vineri.

Să te prind în nebunie, să dansăm în nostalgie,
Că ce-am trăit o vreme. Curând nu o să mai fie.
Adânc să mă primești, în interiorul tău,
Să-mi fac culcuș în visele tale și să dorm pe veșnicie,
Sufocat de tine să mor, sau poate… cine știe.

Ucide-mă nu-mi pasă, reneagă-mă lafel…
Nu ești cine ai fost, și-ai să devii pierzare,
Te modelezi după trupuri, exact ca la autodictare,
Te-arunci orbește-n față, dar ne despart hotare.
Ciudat că încă-ți scriu, când ești deja pierdută.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!