Singurătate

de crystyn0004 în Poezii de Dor 0 comentarii

Lumina e stinsa și-afară e noapte,
De la fereastră privesc,fără ţintă,departe...
Sperînd să văd locul unde ne-am întîlnit
Și unde prima oară,eu,ţi-am zîmbit.

În ochi îmi lucesc lacrimi,gata să cadă,
Fiinţa-mi tresare și vrea să te vadă...
O umbră grăbită apare în noapte...
Se apropie?Oh..,nu..!trece mai departe!!

O lacrimă se strecoară ușor printre gene,
Sărută obrazul și-apoi ,mai alene,
Lunecă mai jos spre buza-mi subţire
Cutremurată ușor de-această oprire

În noapte,mi-e frică lumina s-aprind,
Mi-e frică de singurătatea ce-o văd strălucind.
Fără a le oprii,lacrimi îmi curg pe faţă,
Gîndind doar la vise fără speranţă..

Degeaba mai sper,cînd tu ai plecat...
Vei revenii,oare,la mine vreodat'...?!?




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!