Vampir

de Darida în Poezii Dedicate 0 comentarii

Beția sângelui e cea mai mare,
E cea mai cruntă și ne-îndurătoare -
Că poate numai c-o înghițitură
Să te oprească să-i găsești măsură.

Am respirat în vine o roșeață,
Plămânii mei atunci simțiră viață
Și pulsul meu trecu de doua sute,
În mai puțin de câteva minute.

Vedeam în pieptul tău atâta mană
Și - atâtea vise, date de pomană,
Iar sugrumarea lor, ca-ntr-o cutie,
Părea cea mai plăcută nebunie.

Am scris cu degetul o inimioară
Cu sângele ce le-am băut aseară,
Pe geamul spart de-un glonte, ce provine,
Din arma îndreptată către mine.

La colțuri stau strigoii și așteaptă
Să fac cu ei, de azi, o pace dreaptă,
Să ne-mpărțim orașu -n jumătate
Și domnitori, să fim in el pe noapte.

Ah, cât aș bea din ei pân dimineață,
Dar gustul lor este lipsit de viață
Și cât le-aș stoarce forma lor urâtă -
Să le jupoi din pielea cea tocită.

Îi las, să mă privească cu uimire,
Când mă zăresc - să crape-a lor privire.
Invidia i-a nimicit mereu,
Că dorul lor de sânge - nu-l duc eu.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!