Molii

de Darida în Poezii Patriotice 0 comentarii

Văzuta - ți voi, țărani, vreodată,
De când în glie- ați tot trudit,
Să facă frunza verde molii
Ce se- nmulțesc necontenit?

Palate- și fac, ca și omida,
Cînd se anină di-un copac;
Nu mai ajuta nici otrava,
Nici cum nu le mai vi-i de hac.

Pășind în cerc, de vicii negre,
Acele molii, ce domnesc,
Sug toată seva frunzei, care,
Cu lăcomie o stârpesc.

Și nu le pasă, că la anul,
Ce să mănânce n-or avea-
Vor căuta o altă “țîță”,
Pe alt copac se vor muta.

De unde au venit, namile,
Punând istoria pe dos
Cine le-a-nchis în librarie -
Că -ntâi ei cărțile ne-au ros?

Și n au nici frică,nici o grijă,
Distrug ce văd, distrug ce pot,
Pentru că nu mai au simțire -
Au doar instinct - să roadă tot !

Un an, e mult să-i vezi pe frunze,
Un an, e mult să-i vezi crescând.
Un an, e mult să-i lași să stee -
La noi, deja, stau ani la rînd !

Ieșiți în câmp, cei cu dreptate
Și cu iubire, pentru țară,
Să puneți punctul peste toate,
Să scoateți moliile- afară !



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!