Povestea unei despărțiri


Mai dragă decât luna pe ceruri, ce răsare,
Mi-a fost acea copilă cu ochii reci, de mare.
Eu i-am jurat iubire și veșnică credință,
Dar azi, să -ntorc iubita, nu-mi este cu putință,
Că i-am greșit odata și din mîndrie mare
Ma departat de dânsa cu ură și trădare.
Mă chinuiam ca orbul în noapte și-n durere,
Vroiam un strop de soare ,vroiam o mângâiere
Și i-am ieșit în cale, cerându -i alinare,
Dar s-a ferit de mine cu- atâta nepăsare!!!
Eram mai gol ca golul ,plin doar de suferință,
Căci i-am jurat iubire și i-am jurat credință.
Ma alinat- straina, la pieptul ei fierbinte,
Dar nu era iubirea ce fuse înainte
Și nu era nici glasul, nici dorul meu de-o viață.
Era atît de ștearsă, dar plină de speranță
Cercând să-mi umple golul, din sufletul rănit.
N-am mai putut să fiu cum fusem-fericit.
Mi-am întâlnit din nou, iubirea mea tîrzie,
Mai palidă ca ceara, ca mine de pustie.
La piept i-am strins ființa ca-n ultima suflare,
Plângeam atunci, în suflet, eterna depărtare.
Aș fi fugit in lume dincolo de trecut
Și-ar fi venit cu mine,dar eu nu i-am cerut.
-Azi eu renunț la tine, renunț la dorul meu,
Ce-a fost lăsat odată se-ntoarce, dar prea greu.




3 Comentarii

  • Avatar of Dmitri0304de Dmitri0304

    Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa citesc asemenea versuri frumoase si cu caracter!


  • Avatar of Larysade Larysa

    Toate poeziile mi-au plăcut, îţi exprimi frumos trăirile, firesc, felicitări !


  • de Darida

    Multumesc din suflet...
    Eu chiar am avut nevoie de ceva pareri.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!