Fara titlu

Fierbe baba sloi de vise
Sprijinită într-un gând
Că de mult pământu-i zise
Eu te-aștept, dar până cand?

De urechea dinspre goapă
Era baba cam imună
Dar se-ntoarse să priceapă
Ce-a vrut groapa-n gând să-i spună

Și-a lăsat povara traistei
Peste umărul cel stâng
Cam pân’ la genunchiul broaștei
Că al ei era nătâng

Iartă-mi humă îndrăzneala
Ce te iei la harț’ cu mine,
Că de facem socoteala,
Io-s mai tânără ca tine

Mi-i toiagul încă verde
Mi-i implantu-n garanție
Cristalinul-i nou și vede
Iar tu vrei să mă dau ție?

Taci, că nu mă las curtată
C-am un drag de viață, humă,
Cum avut-ai tu, odată,
De-al meu tată, de-a mea mumă

Da, veșmantu-n loc mă ține
Și basmaua, de la soare,
A încărunțit, vezi bine
Dar și albu-i o culoare

Poartă humă, grija ploii
A luminii ce lumină
Brazba ce-a întors-o boii
Nască rod fără de vină

Bobul gras, plin de ispite
Ce l-am pus în brazdă eu
Va da roade înzecite
Mult mai mult ca osul meu