Mamă-Țară, fă ceva


Doamne,mama nu mai este,
Dar si Țara-mbatranește;
Cu feciorii duși prin lume
Și cu fiice cu-n alt nume.

S-a lăsat streașina casei-
Umerii in jos mi-apasă;
Plang ochii de la ferestre,
Nemaișterse de neveste…

Își incurcă pomul ramul-
La bunici, toți le zic mamă;
Rolul de părinți, cu-ncetul,
Și-l asumă internetul.

Nu mai pleca, surioară,
Că ne vin alții in țară…
Ai noștri- tot mai bătrâni,
Să-i bocească cei străini?

Mamă-tară, fă ceva!
Pe feciori nu-i mai lasa
Si pe fiice, duși in lume,
Că se pierde al tău nume!
A.L.



4 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Un strigăt de durere ce o simţim tot mai mult în aceste vremuri...
    Emoţionant, toată aprecierea !


  • Avatar of pruteande prutean

    Din păcate, cred că ne așteaptă în viitor și altfel de simțăminte, despre care nici nu bănuim astăzi.
    Multumesc, Larisa, de apreciere!


  • Avatar of suride suri

    multe despărţiri şi multe destrămări, poezia e scurtă, iar istoria pe care o reflectă e multă şi intensă


  • Avatar of pruteande prutean

    Da, deacord.Și poate, cei care se află in depărtare, o văd altfel...
    Mulțumesc de trecere, Angela!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!