Gheţarul


Nu te merit o veşnicie,
şi nici două şi nici după cincizeci
Atât de caldă ţi-a fost privirea
iar mâinile mele doar reci

Uită stelele, nucarul, ţânţarii
şi motanul şi noaptea pe drum
Lasă-le toate să zboare
să nu le mai strângi în pumni

Iartă-mă, şterge-mă, uită-mă
şi gheţarul din mine să nu-l mai atingi
Te rog, promite eu să fiu ultimul
ce te-a făcut să plângi

Nu te merit o veşnicie,
şi nici două şi nici după cincizeci
atât de caldă ţi-a fost privirea

dedicat Luminiţei Cumpanici




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!