Sfârșit

Ai ingropat sicriul amintirii noastre,
Ai stins lumina stelelor albastre,
Din ochii tai caprui;
In care doar ura ai putut sa pui.

A inceput sa ploua, e rece,
Si cantecul de jale nu mai trece,
Decat pe la urechia sufletului meu
Ce-i blestemat s-asculte mereu.

Ai ingropat sicriul fericirii mele...
Ai pus capacul si acum cautii capele
Sa il ascunzi de vazul tuturor,
Dar eu m-asez in colt, si plang, plang cu dor.

Așa că șoptește-mi la inmormantare,
Cuvinte ruginite fara de valoare,
Prin care să mă chemi prin voci tacute
Să uit, sa uit de ploiile trecute