În clipa tăcerii m-ascund

Avatar of ManuManude ManuManu în Poezii de Dragoste 2 comentarii

În clipa tăcerii m-ascund

Pământul se zbate și ploaia dansează
Pe clipe absurde și vise de jar
Și-n liniștea serii iubirea valsează
De plânge într-una un sfânt în altar.

Pădurile toate se leagănă-n ramuri
Și norii vuiesc pe-arcane de timp
Când umbre străine și vise la geamuri
Risipă rămân pe-al vieții răstimp.

Acolo un suflet, insistă să doarmă
Pe visele nopții, pe stele și nori
Și lasă tăcerea să iasă din armă
Pe noaptea ce vine mireasmă de flori.

Îndată privirea sărută fiorii
Pe mână, pe frunte, pe stelele lor,
Și vântul ce bate cu apele morii
Rămâne să cânte, a sete de dor.

Bolnav de tăcere, bolnav de mirări
Mai arde și azi din soare un vid
Și stelele nopții se sting pe cărări
În cântecul zilei atât de perfid.

Iubirea e visul ce bate pe ramuri
În pomul răbdării cu perne cu tot
Și-n mii de dorințe ce-așteaptă la geamuri
Din inima firii să pot să te scot.

Rămasă pe-afară, de vină mă caut
Și cânt cu orchestra tăcerii la nai
M-așez pe chitară când suflu în flaut,
Dar tu prins de vise, în vise îmi stai.

Pe ramura nopții se zbate pământul,
Pe clipa pierdută eu vin alergând
Din vorba ascunsă îți scutur cuvântul
Și-n clipa tăcerii cuminte m-ascund.




2 Comentarii

  • Avatar of GustavoElde GustavoEl

    Frumos!


  • Avatar of ManuManude ManuManu

    Mulțumesc Gustavo!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!