Aripi frânte la porţi de Paradis

Avatar of parfum_de_toamnde parfum_de_toamn în Poezii de Dor 1 comentarii


În ziua când ne-am văzu întâia oară
credeam că-i doar o -ntâlnire...aşa-ntr-o doară
dar m-au cuprins de-odat’nelinişti şi întrebările
imi ingreunau pleoapele
pe când venise noaptea ce se scurgea-ntr-o altă zi
ardeau , erau mistuite de dorinţa de a ştii
unde-şi ţin ascunse aripile îngerii?
nu le-am putut vedea dar am simţit că este
în faţă -mi unul ce le purta cu care trăi-voi o poveste
priveam pierdută urma de paşi lăsaţi pe drum
acoperită de frunza ruginie de acum
mintea şi odaia-mi erau asediate de un albastru fum
şi-n scrumiera făcută dintr-o scoică zăceau mucuri şi scrum
gândul se zvârcolea ne mai găsindu-şi locul lui
o face de o vreme tot mai des
căci el nu spune nimănui
ce nici măcar lui nu-i e pe-nţeles
mergea, şi tot mergea la locul unde a mai fost
la locul misterios unde te-a întâlnit
el vrând ca să găsească un sens şi un rost
la ce destinul lui i-a hărăzit.
străbate zilnic acelaşi drum
( asa cum face şi acum)
acolo astă noapte iar te-a reîntâlnit
erai atât de trist şi i-ai vorbit
tu iţele încurcate de-ntrebări i-ai descâlcit
ţi-ai amintit
că mă întreb şi se întreabă: tu aripile diafane unde ai pitit ?
şi ne-ai răspuns dulce duios
" Suflet şi gând frumos,frumos
sunt aşezate înlauntrul meu,
mi-e darul de la Dumnezeu
şi-acolo eu le voi păstra mereu
în locaşul în care lumina se întrepătrundă cu mine,
ştii , e la fel ca locul din care poezia se desprinde de lutul din tine
mi-am potrivit pe trup cămaşa ţesută din raza lunară
de culoare ruginie stelară
şi am înţeles că-ntâlnirea nu ne-a fost aşa într-o doară ...

***
m-am aşezat in lumina-ţi cerească
acolo unde de multe ori o să mă găsească,
hergelii de vise şi stihuri ce vor veni stele să pască
ne erau atat de frumoase dar atat de durute...
aripile noi crescute
şi am plâns a ruga şi n-a mai fost mirare
(găsisem răspuns la întrebare)
atunci nu ştiam îngerul meu
ca aripa stânga te durea tot mai mult, tot mai greu,
(iertare )
şi-n incercarea ta nelinistită de a-ţi masca durerea,
ne-ai mai privit odată lung după aceea s-a aşternut ...tăcerea
cu care scriu stihuri din amintiri, despre un vis,
pe care aievea aici nu l-am atins
îngenuncheată la porţi de Paradis
unde pentru o vreme e cheia-n broasca intoarsă
rămân s-aştep...ma aşez pe-un colţ de piatră arsă
să se deschidă şi pentu mine uşa de acasă
privesc spre cer ..Soarele da-n apus
poeme despre iubire. s-au scris, s-au spus
E-acolo-n cer un "El " aici încă mai vieţuieşte o "Ea",
ce cu ochii căpri şi plânsi scrutează înspre depărtare,
spre cerul în care sigur va încăpea
povestea despre iubirea lor mistuitoare,
şi nemuritoare



1 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Am citit poezia acum 15. 01 ' 22. Citind am simțit că las ocupațiile mele puțin mai într-o parte și m-am afundat în meditații. Cât e de plăcută viața când este iubire.Slavă celor ce nu se despart de iubire nici atunci când o parte din ea trece în altă calitate. Felicitări dna parfum de toamnă. Succese.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!