De Toamnă

Avatar of LunguRadu94de LunguRadu94 în Poezii de Toamnă 2 comentarii

Mi-am promis cândva să nu mai scap gândul pe foaie,
Să nu mai las durerea în carnea-mi vie sa taie,
Să nu ascult cum plânge, însângerată, vioara,
Mi-am promis să nu mai simt ce am simțit odinioară.

Am aruncat totul pe foc, să ardă în scrum,
Căci m-au făcut și slab și prost, chiar și nebun,
Acele multe momente de sinceritate în care,
Lasam sufletul să se topeasca încet ca o lumânare.

Mi-am promis să nu mai las în cap nici o nebunie,
Căci mă simțeam deja ca un bolnav de Progeria.
Și-am căutat până acum, să găsesc un alt drum
Prin care să pășesc sigur, și prin ceața, și prin fum.

Dar toamna frunzele cad, cerul începe-a plânge
Și iar simt vibrații adânci, chiar până la sânge,
Iar simt un dor, ce respirația-mi taie
Iar simt nevoia sa-mi las gandul pe foaie.




2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Frumos ţi-ai lăsat "gândul pe foaie" !
    Poţi fi sigur că asta nu dăunează...


  • Avatar of Anagramade Anagrama

    Si bine faci.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!