În clipa despărțirii

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii de Despărţire 0 comentarii

Nostalgic somn, nostalgică trăire
Și ea în mine – șoaptă de iubire.
Și, șoapta ei în mine mai apasă,
Și mi se pare clipa dureroasă.

Ah, tu, durere! Tu, fior de viață,
De ce te-agăți de clopote de gheață?
Nu vezi că ele sună calm și rece,
Și se dărâmă de pe zi ce trece?!

Ah, ochi secați de-atâtea lacrimi curse
Și așteptări din anotimpuri scurse.
Așa o fi, să dau tribut iubirii
Tot ce mi-e drag și clipa despărțirii.

Și, mă întreb de n-o fi otomană
Virtutea, care-n mine e orfană.
Căci, nu aspir decât la supradoză
De gânduri inspirate din Spinoza.

Și, resemnat mi-e plânsul – care știe,
Că ea rămâne-n mine armonie.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!