Reflecții tomnatice

Avatar of pruteande prutean în Poezii de Toamnă 2 comentarii

Mi-i soră tristețea, ca-n pierdute cetăți,
Când viața-i un joc de culoare;
Mai șezi lângă mine, să simt că îmi ești,
Mai spune-mi că vara e mare...

Mai spune-mi, că încă tineri sântem
Și încă e dulce–mpăcarea...
Și noi ne iubim și nu-i timpul blestem-
Mai spune-mi că vara e mare.

Mai spune-mi, iubito,că încă n-avem
Nici vorbe, nici gând de plecare...
Hai, strigă-mi, să n-aud cum frunzele gem-
Mai spune-mi că vara e mare.

Mai poartă-mi durerea pe brațe cumva
Și eu să te-ntreb de te doare;
Vorbește cu pomii-să tacă cumva-
Mai spune-mi că vara e mare...

Mai spune-mi, că tu n-ai uitat de nimic,
Că știi să alungi întristarea;
Ca de pe ram, și eu pot să pic-
Mai spune-mi că vara e mare.

Priveștemă-n ochi și vorbește-mi orice-
Dar să nu-mi vorbești de trădare,
Că frunza, ce cade și strigă la cer,
O uit, cât e vara de mare...

A.Lipcanu



2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    O, cât de frumos ! Asemenea versuri îţi încântă sufletul !


  • Avatar of pruteande prutean

    M-a măgulit cumva acest comentariu...Îți mulțumesc!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!