Toamna şi noi

Avatar of chicde chic în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Paşii ne poarta pe-aleia pustie,
Îţi strâng mâna-n palmă s-o apăr de frig,
Copacii schelet nu plâng din mândrie
Şi eu din acelaşi motiv n-am să strig...
E toamnă târzie !

Pe cap îmi îndes mai mult pălăria,
Te trag către mine mai tare un pic...
Dar cât mai contează acuma mândria
Când gulerul hainei mai sus îl ridic;
S-a dus bucuria !

Te iau după umăr şi cred doar în tine,
Tu poţi să mă faci să trec peste toate,
Poţi să clădeşti din atâtea ruine
Visul salvat ce-i aproape de moarte,
În stare s-aline...

Pe faţa ta rece e zâmbetul trist
Şi mult mai tăcută eşti astăzi ca ieri,
Motivul e unul că vreau să exist
Cu tine-mpreună s-aştept primăveri...
Nu-s deloc fantezist !

Chic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!