Of, vine toamna ruginie

Avatar of samoilade samoila în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Mǎ uit la mine
Şi-am spartǎ gheata
Tocmai acum cȃnd se aude
Cǎ vine toamna, deocheata!
Cu toate astea,
Ȋntr-o margine de drum,
Pe ghizdurile unui puţ,
O fatǎ cu sȃnii goi,
Dar nu nevasta,
Visa cai verzi
Pe pereţi ȋnnegriţi de fum.
Covoare de lǎcuste
Tǎcute,
Ca iscoade pe timp de rǎzboi,
I se-aşterneau la picioare
Ca atribute.
Din cȃnd in cȃnd,
Fata aruncǎ o privire
Zglobie
Bobocilor de raţǎ,
Prea mici pentru anotimpul
Ce va sǎ vie.
Genunchii ei, rotunzi,
Zȃmbeau,
Ȋntre douǎ pale de vȃnt,
Ochilor mei mari
Şi flǎmȃnzi.
Of, vine toamna ruginie,
Ce pǎcat!
Ȋi pare rǎu şi ei,
Ȋmi pare rǎu şi mie,
Cu-adevǎrat.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!