Posomorata toamna

Avatar of suride suri în Poezii despre Natură 2 comentarii

Posomorata toamna de ce imi bati la usa,
Cu labe de pisica te fofilezi la geam.
In ritual salbatic bati toba pe umbrela.
Ce ai, de speli zaludo si frunza de pe ram.

Ia aurul posaco, framanta-l in amiaza,
Ca o irodiada pe struguri moi danseaza.
Vezi, se afunda lacul in flama si rugina,
Inlantuie copacul si langa el suspina.

Iar sufletul meu lasa-l in vara mladioasa,
Si soarele ca mierea sa nu mi-l stergi din piele,
Seninul din privire nu cuteza a-l cere,
Sau parguiri de mere… sau boarea de iubire



2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Ce-i minunat la posomorâta asta de toamnă, e că dă viaţă unor asemenea versuri superbe !


  • Avatar of suride suri

    Multumesc pentru apreciere, Larisa. Iti dai seama ce ar fi toamna fara posibilitatea de o descrie si a o admira


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!