Sete

Avatar of bodleu1952de bodleu1952 în Poezii Dedicate 2 comentarii

Să beau din tristele lacrimi, nu mai vreau,
chiar de sunt chinuit de sete nebună;
îngenunchiat în faţa amintirilor stau,
loc de refugiu, unde suntem împreună...

Caut peste timp vraja buzelor tale,
stinsă iluzie, mută pecete,
ca să sărut uscate petale,
în deşertul născut de durere şi sete.

E grea povara blestemelor împlinite,
dureroasă ca nimbul de spini al trădării,
peste sentimentele tale umilite,
piatră grea a uitării.

Din amintiri nu poate renaşte trecută iubire,
pasărea Phoenix la noi din poveste nu vine...



2 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Poposește pe la fiecare... și pasărea Phoenix nu vine.


  • de VictorM

    Mi-a facut placere sa citesc aceasta poema...creiaza imagini in minte despre o lupta interioara,multumesc.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!