Întunericul senin

Avatar of Larysade Larysa în Poezii de Despărţire 0 comentarii

Se termină...se stinge-ncet povestea
Şi corbi aşteaptă la apus de suflet
La cel ospăţ să devoreze vestea
Că sunt de-acum trecutul unui freamăt...

Nu ştiu ce sens avuse-nfierbântarea...
Ce rol jucară dulcile cuvinte ?!
Cu amăgiri stârnindu-mi adorarea
Pe buze ce rostit-au jurăminte...

Cu glas parcă venit din altă lume
Au împietrit o lume de real
Ce, oarbă la magie se supune
Fugind cât mai departe de banal...

Dă-mi un răgaz s-accept morbidul sorţii
Să înţeleg că n-ai putea să-mi fi...
Mai zăboveşte-ţi gându-n faţa porţii
Care închide visele-mi târzii...

Apoi, te du spre viaţa înverzită
Răsfaţă-te cu simţuri pământeşti
Eu stau aici...pădure desfrunzită
Uscată-n vânt de doruri nebuneşti...

Încă puţin, căci se grăbeşte noaptea
Ultimă-nchinăciune şi-un suspin
Că-n zori, m-aşteaptă lângă viaţă, moartea
Să-ngrop lumina-n întunericul senin...




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!