Arca de vise

Avatar of Larysade Larysa în Poezii Filosofice 0 comentarii

Bine-ai venit cer fără vise
Prea liniştit de tot ce-a fost
Stelele-ţi cad în lacrimi ninse
Soarele-ţi pâlpâie anost

Şi înţeleg c-acesta-i drumul...
Păşind pe pajişti de cuvinte
Continui să mă-nalţ ca fumul
Timpului ars-flăcări mocnite

Prea linişte înseamnă pace
Crezând că asta-i fericire
Dar pe ascuns, în suflet zace
O luptă prevestind pieire

Mintea încalcă legi, hotare
Zvâcneşte inima din moarte
Gânduri pornind spre-aceeaşi zare
Cu aripi crescute din şoapte

Trimite cerule, furtună
Săgeţi de viscol să-l întoarcă !
Dar gândul, cocoţat pe Lună
Şi-a făurit din vise, arcă

Salvându-se de sensuri crude
Şi rosturi simple de pământ
Îmi stoarce inima, să ude
Cu sânge, hotărâri de Sfânt

Mai plâng, mai cuget şi mai urlu...
Ce luptă să mai duc prin ceaţă ?!
Amarnic plămădit mi-e trupul
În suflet lup, om doar pe faţă...

Şi nu-nţeleg tăcerea lumii
Nici voci de gânduri interzise...
Cât poate ţine piept furtunii
Firav trup, pe arca de vise ?!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!