De vorbă cu omul frumos


De vorbă cu omul frumos

Ți-e zâmbetul un delfin
Fugărit prin univers și stele,
Pierdut în norii gri , eu iar devin
Căutător în ele.

Ți-e sufletul un trandafir
Pierdut în întuneric,
Și viața ta atârnă pe un fir
De aur rece și himeric.

Ți-e mâna caldă la vedere,
Dar rece lasă la atins,
De-atâta umbră în cădere
Te-a prins lumina-n vis.

Ți-e părul un șirag de stele
Ce împletesc văzduhul,
Pe timp de seară îs mărgele
Si păru-ți negru e apusul.

Ți-s ochii indecent de-albaștrii
Și parcă îs pictați cu diamante,
Iar sufletul mi-e gol ca barca de sihaștrii,
Și totuși sunt în căutare de nimic și am găsit de toate.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!