Dorurile mele

de Liskaf în Poezii de Dor 0 comentarii

O, vreme fara de prihana, de mere si gutuie miruri,
Odaia cu miros de smirna si poama atarnata-n grinzi,
O candela aprinsa vie si Bunu-n rugaciuni spre Ceruri,
Cu Buna linga el, cuminte, in ruga si cu ochii umezi.

Noaptea-i lunga si ,,lejanca'' mingiioasa ca o mama,
Ne-a cuprins pe toti nepotii cu motanii cei lenosi,
Si bunelul de pe vatra, barba rezemind in palma,
Incepu sa izvorasca slova cea din mosi-stramosi.

Prin fereastra inghetata luciu argintiu patrunde
Si auzul abia prinde viata ,,Cetelor de Sfinti",
Despre Moisei si Noe, Cartea toata se aude
Si prin,,Vechile Cazanii" ochii se cer odihniti.,

Cum Iosif cel drept se vinde de cei unsprezece frati
Si cum foarte plinge Iacob fiul sau cel prea iubit,
Cum durerea-i curma pieptul de cruzimea celorlalti
Si-nca nu stia de pretul Celui care s-a jertfit

Pe David l-am cunoscut prin graiul dulce-a Bunei
Cu ,,miluieste-ma "rostit incet cu luare-aminte,
Cum din saminta lui venind Odrasla scump-a Anei
Imparateasa-mpodobita-n ,,Scumpele Vesminte.

Cum ,,Porumbita" Cea aleasa , slavita far-de-asemanare,
Binevestita de Arhanghel ca va-mpaca o lume,
Primeste-n Pintec pe Mesia si Steaua sus rasare
Si Cei de Sus cu cei de jos slavesc Marea Minune.

Prin ninsul fulgilor de nea i-mi zboara gindurile mele
La timpul cel fara de griji cu fratele-alergind de miini,
Cind cintul de colinde-n sat se ridica pina la stele
Si primaverile pe-atunci se asteptau ca mari minuni.

Asa ramasera nostalgic chipul dorurilor mele
Ograda cea cu ulmul mare, in care Soarele-i acasa,
Galagiosul cuib de stirci cu ciocul ca de ciocanele,
Duminica in rugaciuni si neamu-ntreg la masa.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!