Imposibil

Avatar of creatorulmascatde creatorulmascat în Poezii de Dor 0 comentarii

Imposibil

Fum, parfum
divin e scrum,
lângă stele
ard cimitirele
și mă îngrop în ele.
Nu caut blesteme
căci toate sunt basme
scrise de fantasme
și dispar în agonie,
moarte , ironie,
ce comedie.
Să mori,
să râzi,
să scrii…
Ești așa cum ai fost la început,
durere-n vânt, pierdut
în timp și în trecut,
mă doare sufletul,
te doare zâmbetul
ce fals îl afișezi în spate.
În piept tare îmi bate
o amintire,
dezamăgire,
parfum de crin,
parfum senin.
Vara e prea toamnă;
moartea e prea doamnă,
mă lasă în trecutul sumbru
să mă înec integru…
parfum de tei,
parfumul ei
se simte în prăpastia durerii,
căci ai plecat ca o petală ofilită
de timp , de mine chiar , oricum rămâi pierdută.
și atingându-ți buzele calde
îți simt și sufletul cum bate,
la ușă , la fereastra dintr-o parte
a sufletului meu,
eseu,
eu
poate vei mai fi și tu,
nu știu.
M-am rătăcit ; pustiu
e zâmbetul tău
fără privirea mea pe el,
e imposibil să mă mai iubești,
dar eu te voi iubi, târziu,
devreme, e hazliu
să știu că te-am avut la pieptul meu
și te-am pierdut ca privirea unui bărbat în decolteu,
și ai rămas o metaforă,
o strofă.
Eu sunt vers, tu ești poezie,
eu sunt realitate și tu ești iluzie.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!