Copii cu grabă

Avatar of Larysade Larysa în Poezii despre Mamă 0 comentarii

Oh, mamă...cât de mult aş vrea
Să simt, la umbra de sub bolţi
Că pot să plâng în poala ta
Ca pe un prunc să mă răsfeţi...

Încet te-mbraci în alb ca iarna
Privire, glas, parcă-ngheţate
Şi-mi spui c-aştepţi de-acum pe "doamna"...
Dar las-o mamă, că-i departe !

Hai, mai respiră multă vreme
Deasupra creştetului meu
Şi vorba-ţi sfântă să mă cheme
Speranţa-mi iau din glasul tău

Ştiu că te-ajunse dor de tata
Dar el te-aşteaptă liniştit
Deschisă-n ceruri este poarta
Şi lângă el loc ţi-a oprit...

Tu încă stai, ai multă treabă
S-auzi jocuri de strănepoţi
De nu, pe noi copii cu grabă
Să ne mai vezi măcar, nu poţi...

Eu nu mă vaiet de nimica
Doar tristă sunt când mă gândesc
Şi-n mine loc îşi face frica...
Nu mai ajung să te iubesc

Mi-e ciudă, văd cum zboară timpul
Şi tot îmi spun să vin la tine...
"Lasă c-o trece el şi frigul...
Ştiu eu că mă iubeşti copile !"



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!