Legenda ursului vrăjit 2

Avatar of Lilaode Lilao în Poezii pentru Copii 0 comentarii

Partea a doua
În pădurea de lăngă sat
Pulbere de stele s-a lăsat ,
Peste copacii care sunt
În straie noi ca de argint.
Printre crenguțe înghețate
Lumina încet,încet răzbate,
Crivățul groaznic a pierit
Ninsoarea s-a mai domolit.
Un soare palid dă speranțe
Când își întinde a' lui brațe
Da-i e puterea atât de mică
De-ntinderea de alb i-e frică.
În 'cea pădure de lângă sat
Fiarele toate s-au culcat,
Sunt ursii toți în hibernare
Până  ce primăvara  apare.
Un singur urs a mai rămas
Ce scoate abur cald pe nas,
Cu corp masiv şi-nblănit
Încălzea  suflet rătăcit...
Nu  era  urs obișnuit
Era un om ce-a fost vrăjit
De-o vrăjitoare,c-a greșit
Pe când era un nobil domn
Un tânăr ce n-avea somn.
Era ca ursul de voinic
Cu păru' galben ca un spic
Și ochii-nchişi ca un tăciune
Și mândru era el de sine.
Nu era fată în  ținut
Pe el să nu-l fi plăcut,
Era frumos,era deștept
Dar inimă n-avea în piept.
Nu îi pasa decât de el
Era cam narcisist de fel
Și câte fete a mințit
Că vor fi de nedespărțit!
Avea pe buze numai miere
Dar sufletul ii era fiere,
Şi câte fete a lăsat
Cu sufletul înlăcrimat!
Dar  rămăsese în ținut
O fata ce n-a cunoscut,
Era fată de vrăjitoare
Frumoasă ca o zi cu soare.
Dar nimeni din acel ținut
S-o aibe nu ar fi putut
De frică să nu se abată
La ei vreo vrajă necurată.
Băiatul nostru din poveste
Mândru de el cum alt' nu este
A făcut cu el prinsoare
Că pân' la asfințit o are,
Cu vorba lui aşa mieroasă
Biata fată-i căzu în plasă.
Și se-ntâlneau la asfințit
Pân' săptămâna s-a-mplinit
Apoi Vlad mândru băiat
De fată repede-a uitat.
Naiva  s-a îndrăgostit
Și pentru el ar fi murit,
Aștepta în prag de seară
În ochi cu lacrimă amară ,
Iubitul ei nu mai venea
Uitase el demult de ea.
A așteptat o lună,două
Iar ochii ei lacrimă plouă,
I s-au secat ochii de lacrimi
N-a îndurat atâtea patimi.
Cât suferea biata ființă
Şi el nici că avea ştiință!
Ea nici că a mai rezistat
Şi de la vrăjitoare a luat
O sticlă mică cu  licoare
Care  era... otrăvitoare.
Veni mama vrăjitoare
Şi o văzu fără suflare,
Of ce durere a simțit
Înfiptă-n piept ca un cuțit!
S-a dus şi la căutat
Pe Vlad,băiat îngâmfat
-Ce ai avut cu fiica mea,
Spune-mi ,ce rău ți-a făcut ea?
Era tot ce aveam pe lume
Și tu ai omorât-o,vierme!
Să te omor aș vrea ,ştii bine
Dar fata a pus vrajă pe tine
Să nu pot să-ți iau zilele
Da' am să-ți încurc ițele .
Nici o făptură omenească  
Nu va putea să te iubească!
Şi-a îngânat baba blestem:

"Duh din adâncuri ,te chem
Aruncă pe el blestem
Să se transforme în fiară
Înfățișarea de-om să piară
Când răsare soarele
Să-şi privească labele".
Apoi din palmă-i suflă-n ochi
Un praf puternic de deochi,
Nici bine ea n-a terminat
De zis vraja cea cu păcat
Că demonul ce la chemat
Pe babă a luat-o imediat
Că vraja ce-a fost spusă
Era o vrajă interzisă.
De-odat' o voce s-auzit
Era a fetei ce-a murit
Cu blânda-i voce spuse:
-Eu m-am întors din vise
Să te ajut că te-am iubit
Chiar dacă rău am suferit
Dar vraja ce a pus pe tine
E cu-o putere care vine
Din mijlocul pământului
Din sufletul oceanului
Nimeni nu o va ridica
Da' să o schimb voi încerca :
"Duh de seară eu te chem
La-nvoială să cădem,
Îți dau sufletu' eu ție
De-i  schimba tu vraja vie
De când vii și până pleci
Ca om s-umble pe poteci
Da'  când zorii se arată
Să fie fiară curată.
Duh de noapte eu te chem
Să îndulcește din blestem,
De-o să se-ndrăgostească
De fata ce-o să-l rănească
Iar de fata-l va iubi
Când în ochi îl va privi
Atunci blestemul să piară
Şi să nu mai fie fiară"!
Glasu' ei cel cristalin
A-ndulcit al lui destin,
Dimineața următoare
Era fiară între fiare,
Noaptea ca om apărea
Da' fața-şi acoperea,
Dacă ființa ce-l vedea
De el nu se-ndrăgostea
Atunci  fiară rămânea
Pe veci ,ziua și noaptea...

















0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!