Legenda ursului vrăjit 3

Avatar of Lilaode Lilao în Poezii pentru Copii 0 comentarii

Partea a treia


A noastră fată din poveste
Ce nu știa pe unde este,
A căzut frântă în zăpadă
Şi nu era nimeni s-o vadă,
Viscolul mai rău se-ntețea
Ea nici o șansă nu avea...
Prin nămeți,printre troiene
Trupul  plăpând i se aşterne
Căzând pradă somnului
Intră în lumea visului...
Sufletul ei ar fi plecat
Din corpu' acela înghețat,
Ar fi rămas vis printre vise
Ce niciodată n-au fost scrise.
În vis simțea că cineva
O prinde-n brațe și o i-a
La pieptu-i să o-ncălzească
Caldura-n corpul ei să crească.
Şi a dormit precum un prunc
Într-un somn atât de-adânc,
Pân' ce-a venit dimineața
Şi ziua şi-a arătat fața.
Deschise ochii-ncetişor
Şi deodat' o trecu-un fior,
Colac făcut în jurul ei
Un urs care era cât trei.
Cum să scape din prinsoare
Când o strângea atât tare?
S-a uitat roată împrejur
Văzu o masă,un abajur,
Văzu cuțite,furculițe
Și farfurii şi lingurițe
-De ce-or fi în bârlogul lui?
Nu cred că-s ale ursului!
Îi dădu laba la o parte
Se trase ușor într-o parte ,
Da' când să scape din prinsoare
Se și trezi ursul cel mare.
Atât de tare s-a speriat,
De pe masă cuțitu-a luat
Și i l-a înfipt în spinare,
A urlat ursu' atât de tare
Că s-auzit pân' la palat,
Bârlogul s-a cutremurat  ,
Fata era aşa speriată
Cum nu a mai fost niciodată .
El prea copleșit de durere
Întins pe jos dădea să piere,
Fata a luat-o spre ieșire
Da' a aruncat înc-o privire
Și ochi în ochi ei s-au uitat
Fata și ursul fermecat.
Și își văzu  fata de drum
Spre acel vraci porni acum,
Doi pași făcu și se întoarse
-Oare nu ursu mă scăpase?
Că eu eram printre troiene
Cu sângele-nghețat în vene...
Poate nu-i urs obișnuit,
Că demult m-ar fi hărtănit!
S-a-ntors 'napoi să-l oblojească
Da' pulsul începu să-i crească,
Cu frică ea l-a îngrijit
Pân' aproape de asfințit,
Când înserarea s-a lăsat
Ursul vrăjit s-a preschimbat....

................................................
În casa mică de lângă sat
Stătea Ana cumininte-n pat,
Cu rugăciuni la Dumnezeu
A trecut de ce-a fost mai greu,
Nu mai frigea  atât de tare,
Făcuseră rost de-o licoare.
Când după lemne a plecat
Prin pădurea de lăngă sat
Țăranul s-a-ntâlnit c-o fată
Cum n-ai să vezi în lumea toată .
Era-mbrăcată-n haine albe
Şi pletele ii erau dalbe,
Cu voce cristalină a spus:
-Acum că soarele-a apus
Urmează-mă să-ți dau ceva,
Vei avea nevoie cândva!
De mine tu să nu te sperii!
Şi-l duse-n mijlocul pădurii,
Găsi o casă părăsită.
-Intră-năuntru şi te uită!
În prima cameră-a intrat
Erau doar lemne şi un pat,
În a doua stăteau așezate
Pe-un raft sticluțe colorate,
Pe masă un glob de cristal,
Pe jos covor din păr de cal.
-Cine eşti,ce vrei de la mine?
-Vreau doar să te ajut pe tine!
Fata cea mică ți-e bolnavă,
Licoarea asta e grozavă!
Ia-o cu tine când pleci acasă
Ia şi-una s-ai de pus pe masă,
Din licoarea de bucate
Să scoți trei picături sparte,
În pâine  se vor preschimba
Tu să le iei şi să spui vorba:
"-Nevastă ne-a găsit norocu,
Am găsit lemne să fac focu
Uite că am găsit și pâine,
Și mai era,mă duc şi mâine..."
De te-o mustra să taci din gură,
Durerea ei n-are măsură,
Ți-o spune de fata cea mare
Că e plecată-n depărtare ,
Tu grijă să nu ai de ea
Dar Anei să îi dai să bea
Licoarea de culoare verde
Și ea îndat' nu va mai arde.
Stați liniștiți în casa voastră
Că fata voastră cea măiastră
Îşi urmează drumul vieții
Lasându-se-n voia sorții.
În casă omul a intrat
Vorba a spus-o imediat...
Nevasta a-nceput să-i spună,
El drăgăstos o luă de mână
-Stai liniștită dragă mea
Uite-aici leac,dă-i-l să-l bea,
Te-ai amărât atât de tare
Vino să-ți dau o-mbrățişare !
-Da soțul meu,da' Măriuca
Unde o fi acum săraca?
-Dacă îți spun că știu că-i bine
Mă vei crede tu pe mine?
-Chiar de-mi este atât de greu
Te voi crede dragul meu.
-Uite că Ana e mai bine
Deci ai încredere în mine!
A doua zi pe la-nserat
Bărbatul iară  a plecat,
Fata din nou i-a apărut
El la picioare i-a căzut
-De ce îmi faci atâta bine?
De unde mă cunoști pe mine?
-Nu prea contează asta acum,
Haide să ne vedem de drum!
Intrară apoi  în pivniță
De unde luară graniță.
-Mai i-a şi trei sticle de vin
Că astăzi ai tăi copii vin!
Să puneți masa,să v-ospătați,
Din graniță voi să mâncați,
Să beți vin roşu,să dansați,
Să râdeți şi să vă distrați...



















0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!