Ma iarta mama


ma iarta mama... stiu ca uneori,
cuvitele-mi sunt aspre si lasa urme adanci.
precum ara pamantul... plugul de tractor
ma iarta mama... iarta-l pe-al tau fecior!

tu stii ca te iubesc la fel cum iubesc viata,
in pantec m-ai tinut, si tu stii cat de tare...
imi bate inima... si cat de mult ma doare...
tacerea ta.... ma iarta mama... uita de suparare!

noi am trecut prin toate, prin bune si prin rele,
si numai noi doi mama... cunoastem... cum a fost,
de ce sa purtam pica... sa fim orgoliosi?!
ma iarta mama... caci rau eu... rau nu am fost?!

spune-mi tu mama... te rog sa imi spui drept!
cine ti-a spus ca lumea asta este rea?!
ca frati... surori... profita mama mea...
fara de teama... de bunatatea ta?!

pe cine ai maicuta, in dreapta ta mereu?
numai pe mine mama, pe mine fiul tau...
caci pentru tine mama cu muntii voi lupta
ma iarta mama... caci stiu ca vei ierta!!!

astazi eu sunt maicuta... un stalp la casa mea,
dar n-am uitat vreodata, maica povata ta.
sa fiu cu Domnu-n suflet la fiecare pas
si sa ma rog maicuta... cand dau de un necaz!

ca doar a mea credinta imi este felinar la drum
si sa intorc obrazul la omul cel hapsan...
ma iarta mama... iarta-l pe fiul ratacit...
caci tu ma iubesti mama... chiar si cand am gresit!

cum poti pe perna capul sa-l asezi,
cand stii maicuta mea ... ca tu nu imi vorbesti?!
cum pot eu mama draga, sa am somnul senin,
cand stiu maicuta mea... ca nu ne mai vorbim?!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!