Fintina

de marrry2017 în Poezii Filosofice 0 comentarii

Cind nu mai poti zbura
Si fortele te lasa
Iti singereaza aripa
Si cerul tot mai mult apasa

Cind buzele ti s-au secat
De atita uscaciune
Si inima sa-ntunecat
In jur desertaciune

Cind nu mai scoti un tipat
Un freamat , rasuflare
Nui sens, nu poti, nu vreai
Pluteste-o disperare

Priveste in fintina
Ce-n suflet izvoraste
Gusta din apa vietii
Si setea potoleste-o

Si vei simti cum curge
In albia de vene
Un sir de fapte multe
De cugetul iti geme

Si reinvie ziua
In ale tale lacrimi
Te nasti din nou si iarasi
Esti libera n-ai patimi

Trecind prin asta lume
Cu multe griji si ginduri
Aminte ia anumei-o
Nu scapa printre rinduri

Fintina ti-o pastreaza
Curata si ingrijita
Ca nu cumva de o sete
Sa nu mori otravita

Sa aiba in veacul asta
Urmasii tai un rost
Si linga acea fintina
Gasi un adapost



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!