Tăceri matinale

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Străzile goale și oamenii încă mai dorm.
Sunt adiere de vânt în pustiul enorm.
Eu și iubita pe pași de tăcere pășim,
Parcă ne pierdem în clipa de frig și sublim.

E dimineață și-i zi de duminică – fulgi.
Ah, tu! Iubito! În doruri de tine m-alungi.
Sunt lângă tine și iarna-i al nostru veșmânt,
Ne învelim cu iubirea acestui pământ.

Brațele mele pe talia ta-s orizont
Și te iubesc, și se pare că nu mai duci cont
De retrăiri – ce cândva le simțeam din adins.
Buzele tale pe sufletul meu s-au prelins.

Am adormit cu iubirea din noi peste timp
Eu – univers. Tu în mine celest anotimp.
Muguri de somn înfloresc inocent. Ne trezim
Și în tăceri matinale pe străzi ne iubim.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!