E primăvară!


O, primãvarã dulce!
Cu mâinile-ţi suave de petale,
tu porţile luminii le-ai deschis
şi picurã din ea pe tot pãmântul
culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire.

O, primãvarã minunatã!
Cu tine, alerg
sau zbor,
sau poate doar visez
cã între douã ceruri eu plutesc:
un cer albastru, de safir,
deasupra mea,
curat ca lacrima de îngeri,
şi-un un cer atât de verde
la picioare,
încât presimt c-o sã înmuguresc!

Înot prin verde,
un verde crud,
un verde proaspãt ca un suflet de copil,
un verde nesfârşit
şi foşnitor
ca valurile mãrii de smarald.

E soarele mirat, invidios
pe verdele în care s-a-mbrãcat Pãmântul
şi îşi trimite toate razele
sã scotoceascã şi sã ia în cer
mult verde,
cât mai mult:
fire catifelate de iarbã,
flori,
copaci şi cuiburi,
pãsãri…
Nici nu mai ştii de eşti în cer
sau pe Pãmânt!...
Priveşte!
Aici, un cãrãbuş cu-aripi de jad,
se-nalţã, jucãuş,
pe-o razã lacomã de soare,
dincolo, o creangã de zarzãr
devine o nouã constelaţie pe cer…

Cum sã nu zbori,
cum sã nu înoţi prin verde,
cum sã nu fii copil,
când primãvara dulce,
cu mâinile-i suave de petale,
porţile luminii le-a deschis
şi picurã din ea pe tot pãmântul
culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire?



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!