Iubire care te ascunzi
În valuri de cuvinte moarte
Cum ţi-e permis să îmi pătrunzi
În gânduri, cu sperări deşarte ?!
Cine-ţi dă voie să m-aprinzi
Cu adieri de curcubee
Prin inimă să mă colinzi
Cu paşi măreţi de epopee ?!
Hai spune, unde ţi-e stăpânul
Căci vreau în faţă să-i grăiesc
Să-mi smulg din suflet tot veninul
Ce l-am băut făr' să gândesc...
M-a amăgit cu gust de rouă
Ca tulburarea-i să n-o văd
Şi mă stârnea la viaţă nouă
Dar nu-s copil ca să mai cred...
Şi nici bătrân să-mi cer mormântul
Nu, încă nu-s...mai vreau trăire
Cât voi simţi sub tălpi pământul
Apoi în cer, fără simţire
Iubire, de-mi eşti pământească
La piept acum vreau să te-alin
Cum, pretinzând că eşti cerească
Mă binecuvântezi în chin ?!
Mi-apari în aşteptarea nopţii
Ca-n lacrimi să te chem, să vreau...
Iar ziua, în pământ cu morţii
De-acolo poate să te iau
Ajunge-atâta umilire
Eu pentru tine nu mai zac
Primesc dureri drept lecuire
Dar cale-ntoarsă nu mai fac !
Ajunge !
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Puternice sentimente...e trist si dureros cind pierzi pe cineva,ceva neexplicabil...
Mda...am pierdut doar un vis...poveste complicată...merci de trecere !