Ajunge !

Iubire care te ascunzi
În valuri de cuvinte moarte
Cum ţi-e permis să îmi pătrunzi
În gânduri, cu sperări deşarte ?!

Cine-ţi dă voie să m-aprinzi
Cu adieri de curcubee
Prin inimă să mă colinzi
Cu paşi măreţi de epopee ?!

Hai spune, unde ţi-e stăpânul
Căci vreau în faţă să-i grăiesc
Să-mi smulg din suflet tot veninul
Ce l-am băut făr' să gândesc...

M-a amăgit cu gust de rouă
Ca tulburarea-i să n-o văd
Şi mă stârnea la viaţă nouă
Dar nu-s copil ca să mai cred...

Şi nici bătrân să-mi cer mormântul
Nu, încă nu-s...mai vreau trăire
Cât voi simţi sub tălpi pământul
Apoi în cer, fără simţire

Iubire, de-mi eşti pământească
La piept acum vreau să te-alin
Cum, pretinzând că eşti cerească
Mă binecuvântezi în chin ?!

Mi-apari în aşteptarea nopţii
Ca-n lacrimi să te chem, să vreau...
Iar ziua, în pământ cu morţii
De-acolo poate să te iau

Ajunge-atâta umilire
Eu pentru tine nu mai zac
Primesc dureri drept lecuire
Dar cale-ntoarsă nu mai fac !