Îndrumǎtoare de creştini

Avatar of samoilade samoila în Poezii Filosofice 0 comentarii

Sunt cel ce mult am investit
Dragoste şi urǎ-n efemer,
Acum bag seamă că-s falit
Eu, omul, pe lume pasager.

Dac- am adunat de toate,
Atât din laic cât din ceresc,
Sărac nu-s, te rog socoate,
În stare fost-am sǎ iubesc.

Poţi să mă arunci pe rug,
O inchiziţie lejerǎ,
Nu mǎ apuc eu sǎ distrug
Ştiinţa de pe etajeră.

Va veni-ntr-o şezǎtoare,
Cu o coasǎ printre spini,
Umbra deasǎ, cǎlǎtoare,
Ce-i îndrumǎ pe creştini.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!