Gesturi


vântul mă îngână
și creanga ceea abia se clatină
parcă l-ar mângâia
umbrele
redau ce nu pot spune
gurile noastre
nici în vis
un pui se pitește în penele norului
hulubul flutură albastrul
zgomotos și real
căldura intră diafan în suflet
cu mireasma de narcisă
...
survolând orașul e o altă pasăre
ploaia de cristal
ne zboară plumbul din piept



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!