Al meu soare

Avatar of Larysade Larysa în Poezii de Dor 2 comentarii

Un cer despicat de forţe înalte
Îmi tulbură oaza de stare senină
De-acolo de sus cad visele toate
În zbor prăbuşind priviri de lumină

N-am teamă de vânt, de cer în şuvoaie...
Mă sprijin de mine-un stâlp muritor
Ce încă rezistă la veşnica ploaie
A vieţii-necată în patimi şi dor

Doar simt nesperanţă în grea aşteptare
A soarelui tandru-al meu drag iubit
Ce-i tot mai departe şi nu mai răsare
De-o vreme prea lungă din nori n-a ieşit

Mi-e dor de căldura-i în raze de şoapte
Atins de sclipire şi-n nopţile-mi reci
Mi-e dor de dorinţa-i ce cheamă din moarte
Ca eu înspre dânsul să caut poteci...

Revino, minune pe ceru-mi de vise
Eu sunt tot aceeaşi...în "parc" doar o floare...
Ţi-aştept mângâierea, săruturi promise...
În noaptea din suflet să fii al meu soare !




2 Comentarii

  • de VictorM

    Frumos...emana unde de energie versurile,pe doua planuri...direct si figurat


  • Avatar of Larysade Larysa

    M-ai "prins"...dar mă bucur, merci !????


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!