Omul

Avatar of samoilade samoila în Poezii Diverse 2 comentarii

Plictis franjurat de orbul dispreţ
Zace tăcut în coduri spontane,
Ironii reci cu fete morgane,
Se odihnesc în cupele de preţ.

Neant cu dor de viaţă sterilă,
Pe un suflet plecat în vacanţă,
Zboarǎ cu-aripi de moartă acvilă
Cǎrând un gând, un spasm, o speranţă.

Vise impure cu dor decadent
Colindă norocul dintre spaţii
Cu zbateri dese, avânt inocent,
Delir de poet între libaţii.

Omul-pământ cu rang de gândire,
Fuge spinţar ca mânzul măiastru,
Se plimbǎ cu urǎ şi iubire
Ca sǎ-nţeleagǎ visul albastru.




2 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Necătând la unele asocieri de cuvinte pentru mine la marginea acceptării, chipul omului care trăiește doar pentru a experimenta e destul de convingător și contemporan.


  • Avatar of samoilade samoila

    prutean
    Comentariul tǎu mǎ onoreazǎ, de aceea, necǎtȃnd alte asocieri de cuvinte, ȋţi mulţumesc!
    Cu prietenie, dacǎ se acceptǎ,
    samoilǎ


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!