Aș vrea și eu să zâmbesc


Aș vrea și eu să zâmbesc
--------------------------
Aș vrea și eu să zâmbesc,
Dar izolat de lume...
Doar la necazuri mă gândesc
Și uit de fericire.

În ochi-mi tulburi la vedere
Totul pare-a fi pustiu.
Simt ființa cum îmi piere,
Sub cerul veșnic plumburiu.

Arareori zăresc prin ceață
O rază palidă de soare,
Ce îmi dă înc-o speranță...
Dar lumina ei,mai rău mă doare.

Mă doare lumea însetată...
Mă dor șacalii-înfometați,
Mă doare pruncul fără Tată,
Mă dor și cei care-s plecați...

Aș vrea si eu să trăiesc
Într-o lume mult mai bună,
Să văd copii cum zâmbesc,
Nu barbari stăpâni pe junglă.

De Gheorghe Deniștean
(Denygigi)12.05.2017



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!