Salvează-te, iubire !


Dragă dragoste, minune
Azi vreau să te-nscăunez
Şi cu-adâncă plecăciune
Ţie să mă confesez

Am crezut că eşti mai blândă
Te-am lăsat să mă cuprinzi
Dar eşti tristă şi bolândă
Şi pe chipul meu te-ntinzi...

Nu eşti râs şi veselie
Nici căldura unui foc
Doar a nopţilor urgie
Inima zdrobind pe loc

Mă adormi în gol de stele
Mă trezeşti în câmp de maci
Şi-n dureri de zile grele
De visare mă dezbraci

Eu te-am respectat prin vreme
Ţi-am adus ofrande moi
Atingeri de gând sub gene
Raze-n haosul din ploi

Tu, timidă peste poate
Mi te-aşterni pe-a vieţii coală
Mi te scrii pe jumătate...
Jumătatea veşnic goală

Strig şi plâng şi-ţi spun doar ţie
Dragă dragoste-mi, stăpână
Că-ţi dau suflet pe vecie
Povestindu-te de bună

Dar te vreau numai de-a-ntregul
Altfel n-am vreo legiuire
Şi-ultim e avertismentul
"Fugi, salvează-te, iubire!"




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!