Batrinul




Mi-am deschis ochii dimineata...
Si i-am inchis din nou,
Asa specific are viata -
Incepe iar cu-acel tablou.

Batrini-copii ai timpului uitati,
Si mama lor e amintirea...
Veniti mai des sa-i vizitati,
Mai treceti peste ei privirea

Si sintem prinsi de treburi multe...
De-ar sti ce mult noi ii iubim,
Am vrea ca sufletul ne-asculte,
Am vrea mai des sa revenim...

Si multe nopti,treziti din somn
La ei ne duce gindul...
Si nui in lume asa om
Sa nu-si iubit batrinul.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!