Albastrul visurilor mele


Valurile înghânate de sunetele
gîndurilor ce apar în noapte,
Aduc liniștea ce se transformă-n șoapte,
Scriind versuri într-o carte goală
Ce sunt citite de vînt în fiecare seară.

Și apa,apa cum se joacă
Cu piatra la fel ca o ființă dragă,
Făcînd din ea misterul lumii.
Apa, apa este o minune.

Și apoi prin stele rătăcesc
Căutînd-o pe cea pe care o iubesc,
Apoi adorm în iarba deasă
Doamne,ce noapte frumoasă!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!