Fericirea..


Doamne, ce de fericită sunt acum
Ce-i plină inima mea de bucurie,
Că Tu, Doamne ai binevoit
Ca-n al meu drum
Să întîlnesc pe a mea iubire.

Fie nu prea mult timp am petrecut
Nici nopți cu lună plină,
Dar sunt fericită că l-am cunoscut
Și de-o eternă bucurie inima mi-i plină.

Acum cînd îl văd din treacăt
Când încerc să-l privesc,
Ființa mea toată înțelege
Că eu îl iubesc.

Și m-am rugat la Maica Preacurată,
Și încă mă voi ruga
Pe îngerul meu să-l trimită
Ca să fie jumătatea mea.

El este ca lumnarea-n întuneric,
Este speranța mea în viitor,
Este soarele ce lucește
Și în lupta cu sine, al meu ajutor.

Poate alăturea nu-l voi avea nicicând,
Nici sub acel cer nu ne vom plimba,
Și chiar dacă ne va disparte acest pământ
El va fi aproape de inima mea.

Nu mai găsesc cuvinte să descriu
Starea sufleteacă în care mă aflu,
Și nici motivul pentru care eu scriu
aceste versuri pe-o foaie albă.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!