Amintirea-


Nu vreau, și nu voi da uitării
Acele zile ce-au trecut,
Deși pășim pe dreapta înstrăinării
Nu vreau, și n-am să pot să te uit.

Venita noaptea mai devreme
Și vîntul tot a spulberat,
Nu a fost dragoste ca-n poeme,
Dar nici nu vreau să cred că sa terminat.

Cînd soarele lucea întreg pămîntul
Și valurile mării melodii cînta,
Noi ambii umbream pămîntul
Ținîndu-mă de mînă mîna ta.

Și lunii îi ieșeam în cale
Fiind în seară amândoi.
Da, a fost o vreme,
Care nu se va întoarce înapoi.

Tu, posibil ai uitat de mine
Sau poate îți mai amintești.
Știi, lîngă tine mi-a fost bine,
Dar păcat că nu te-am învățat să iubești.

Acum regretele le dăm într-o parte
Iar amintirile le înecăm.
În viața noastră a fost nu doar o noapte
Pe care nicicând n-o s-o uităm.



4 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Frumos, mi-au plăcut versurile tale, se vede că sunt rodul unor sentimente profunde...
    ( mai ai mici greşeli de exprimare...gen "finisat", cred că ai vrut să spui "terminat" ..."finisat" are sensul de netezire, şlefuire a unui lucru.
    Succese !


  • Avatar of AnaSurugiude AnaSurugiu

    Mersi mult pentru corectare,mă bucur că sunt oameni care pot să-ți dea o explicație la ceea ce spun.


  • de VictorM

    Poetii sunt medicii sufletelor,ei nu doar explica,ei simt mesajul si trairile autorului...,,Inima-n tacere simte clipele ce-au fost pierdute...)


  • Avatar of unicul100de unicul100

    Versuri scrise din suflet.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!