Ia naturǎ ce voieşti


Crezi cǎ mulţi s-au ȋntrebat
Despre ei şi cam cum sunt,
Dacǎ au ceva de dat
Sau fac umbrǎ pe pǎmȃnt?
Şi fiindcǎ sunt ocupaţi
Sǎ-şi alimenteze gura,
Sunt şi tare supǎraţi
Cultivȃnd adesea ura.
Ei nu ȋnţeleg procesul
Prin care natura
Le asigurǎ succesul,
Pȃinea, sarea, bǎutura.
Bine-ar fi sǎ strige, vere,
Ia naturǎ ce voieşti
Şi dureri, dar şi plǎcere
Cǎ doar tu ne mai iubeşti.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!