Alinta vintul ploi marunte
Ce curg ca lacrimi vii nemuritoare,
Privesc spre cer,stau sa ma ude...
Sa-mi stinga tot ce-n mine doare.
Glasu-mi stins de urlet fara nume
Sopteste amintiri ratacitoare-n minte,
Parca-s singurul poet din lume
Ce-a ramas fara cuvinte...
Miinile mi-am intins de cred ca zbor,
Stropii imi spala ginduri prostesti
Care le simt printr-un fior,
O ploaie de vise ceresti...
Vise ceresti
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
şi ploaia de vise cereşti
stârnită-i din gânduri fireşti...
Ginduri hoinare ....)))
Un subiect frumos,dar unele versuri nu au legătură cu el. Poezia nu reprezintă un subiect întreg. Totuși ne lasă un pic de satisfacție după ce o citim.
Multumesc de apreciere Dumitru...asa sintem noi poetii...neuniformi in suflet,in exprimare...deoarece toti suntem diferiti,speciali...asta este si partea frumoasa,asta trezeste interes. Eu am inteles aluzia,multumesc.