Tristeţe

 
 

Povestiri anodine
Sunt la tot pasul,
Presărate cu-angoase
Facile
Turnate-n ureche
Cu glasul
Celui ce poartǎ
Tristeţi infantile.
Sǎ-l aflu pe cel
Ce cunoaşte,
Sǎ îl aud pe cel
Ce cuvântă
Este dorinţa care
Mă paşte,
Mă ţine în viaţă,
Mă-ncântă.
Hălăduind între două repere,
Să fiu fericit
Ar fi o minune.
Adun îndoieli, certe-n durere,
Cu o tristeţe
Ce mă răpune.

 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!