Scriu adânc

 
 

Nu mi te mai stingi din vers
Şi-ncep să mă iau de gânduri...
Oare numai tu mi-eşti sens
De-ţi închin atâtea rânduri ?!

Vreau să mai respir şi eu
Alte patimi, alte vise...
Ori, de-al lumii veşnic greu
Să filozofez în scrise

Dar cerneala nu şi nu...
Cursă-n valuri pe hârtie
Să te-nchipuie-ncepu
Ca pe-o tainică urgie

Mă-nconjori c-un aer trist
Ce-mi suspină a regrete
Vânt de toamnă, pesimist
Mi te încâlceşti în plete

Şi-mi zbori timpul în absent
De nici nu mai ştiu că, ceasul
Nu-mi rămâne în prezent
Nici nu-mi mai întoarce pasul...

Eu te scriu cum nici nu-mi eşti
Doar în mintea mea poveste
Născociri nepământeşti
Cu ademeniri terestre

Ca un început de vis
Care nu se mai termină
Mă cuprinzi cu necuprins
În tăcerea-ţi fără vină

Dar eu nu te chem nicicum
Să-mi fii zborul, prăbuşirea...
La dorinţi nu mă supun
Doar îmi scriu adânc iubirea.


 
 
 
 
 

5 Comentarii

  • De ce nu se propun astfel de lucrări la BAC? Genial.

     
  • Poate ca ar fi prea simplu...iar ce-i simplu azi nu e la moda...
    Merci de apreciere !

     
  • Da e frumoasă poezia.

     
  • O minunata poezie,se simte ca e ruptă din sufletul tau gingaș.

     
  • Mulţumeeeesc !!!😘

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!