Ajutǎ-mǎ sǎ te-nţeleg

 
 

Am venit spǎşit
În casa ta
Să iau lumină de la tine,
Rugându-te,
Cât te pot ruga,
Sǎ mǎ înveţi
Ce este bine.
Şi,
În noaptea asta
Îţi promit
Că ţin porunca ta
Divină
Din care fi-voi împǎrtǎşit
Eu, muritorul
Plin de vinǎ.
Ieri eram un om
Căzut,
Şi Tu
Suferinţele-omeneşti
Mi le-ai luat,
Şi asta pentru cǎ aşa ai vrut,
Stăpân al sferelor cereşti!
,,Ai chipul meu”,
Mi- ai zis,
Şi te-am crezut
Când multe nu credeam,
Un biet proscris.
Desigur,
Am pătimit atât,
Ştii bine!
De ce?
Ca sǎ m-asigur
Cǎ totul vine de la tine,
Cel ce-a pǎtimit
Şi pentru mine.
Ajută-mă să te-nţeleg,
Preţuind averea
Ce mi-ai dat,
Învaţǎ-mǎ
Sǎ nu hulesc,
Sǎ nu alerg
Prin locuri
Pe care, firesc,
Le-ai condamnat.


 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!