Luminişurile verii

 
 

E lumină peste toate
Chiar şi-n ploi-stropi de lumină
N-are cerul nici o vină
Că se mai încruntă, poate...

Ne răsfaţă-n veri natura
Cu parfumu-i de verdeaţă
Cu a fructelor dulceaţă
Ce-o gustăm pierzând măsura

Zbori cu fluturi laolaltă
Trupu-l simţi aşa uşor
Flori privind, îţi dau fior
Vântul cald dorinţe poartă

O sclipire dinspre Soare
Complotând, face cu ochiul
Îţi pui la gânduri monoclul
Sufletu-n plăceri tresare

Poţi face orice...e vară !
Pleci în zori la drumeţie
Ori, umbrit adânc în vie
Raiu-ntreg de-acum e-afară

Cresc 'napoi-copil de-o şchioapă
Mi se pare că-i magie
Vreme de copilărie
Mă renaşte-n toate parcă...

Murmură liniştea serii
Luna-mi face vrăji difuze
Am ca îngeri-călăuze
Luminişurile verii.






 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!