Suflet drag


Inca un suflet drag sa dus cântând spre ceruri,
Dar oare cui âi pasă cu adevărat?
Ca viața ei urâtă sau frumoasă,
A fost asemeni unui vis, care usor mult prea usor sa spulberat.

So plângem,so plangem,doar atât mai putem face!.
Si sa sperăm ca lacrimile noastre ai vor alina,
Drumul spre-acel tărâm numit moarte,
Pe care cu toții odată si odată acolo vom călca .

Dar inima se-ntreabă totuși cu durere,
Cum a putut la ceruri sa plece-asa curand?
O pasăre măiastră,un univers de stele.
O inimă arzânda ,un suflet asa blând.

Si dorul se-nfioara si țipă cu tristețe,
Caci visul de iubire a unei scumpe fete sa prefăcut in scrum,
Si tot ce mai rămâne din dulcea ei blândețe,
I-o cruce încovoiata de durere, pe care-i sta scris numele acum.

Pe cer se plimbă îngeri cu aripi de cristale,
Si poartă pe-alor umeri sufletul ei cel blând,
Iar calea ei e plina de-a florilor petale,
Ce le-a sădit,cu dragoste in viata si le-a udat plângând.

O harfa se aude cântând cu disperare,
Din depărtări sinistre de jos de pe pământ,
E inima de mamă plina de dor si jale.
Ce strânge -n brațe a fetei dulci icoane,si o sărută -n gand.

Din nori au inceput sa cadă lacrimi cu miresme de petale,
E semn ca îngerii o poartă pe ultimul ei drum,
I-au pus la piept siraguri de margaritare
Pe frunte o coroana,Caci viața ei in ceruri începe de-acum.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!